În fiecare oraș există oameni care, într-o sâmbătă dimineață, sortează alimente la o bancă de alimente, plimbă câinii dintr-un adăpost, citesc povești copiilor dintr-un centru de zi sau plantează copaci la marginea cartierului. Nu sunt plătiți pentru asta și, de multe ori, nici nu povestesc prea mult despre ce fac. Dacă îi întrebi de ce o fac, răspunsul este adesea surprinzător de simplu: „Pentru că mă face să mă simt bine.”
Voluntariatul în comunitate este una dintre cele mai vechi și mai firești forme de grijă, atât față de ceilalți, cât și față de propria stare de bine. Nu cere calificări speciale, nu presupune un angajament pe viață și poate fi adaptat aproape oricărui program. În rândurile de mai jos găsești de ce ajutorul oferit altora ne face bine și nouă, ce forme de voluntariat există dincolo de cele cunoscute, cum alegi o cauză potrivită și cum îți păstrezi echilibrul, ca implicarea să rămână o bucurie, nu o nouă sursă de oboseală.
De ce ne face bine să-i ajutăm pe alții
Când facem ceva pentru cineva, fără să așteptăm nimic în schimb, se întâmplă câteva lucruri în același timp. În primul rând, atenția ni se mută, pentru câteva ore, de la propriile griji la nevoile altcuiva. Problemele noastre nu dispar, dar capătă alte proporții. Mulți voluntari spun că se întorc acasă cu o perspectivă mai calmă asupra propriei vieți.
În al doilea rând, voluntariatul ne dă un sentiment de sens. Într-o săptămână în care munca pare o succesiune de sarcini fără legătură între ele, două ore petrecute ajutând concret pe cineva pot fi momentul în care simți că ai făcut ceva care contează. Iar acest sentiment hrănește motivația și în celelalte zile.
În al treilea rând, voluntariatul creează legături. Lucrezi umăr la umăr cu oameni pe care altfel nu i-ai fi cunoscut, de vârste și meserii diferite, uniți de aceeași cauză. Pentru cei care s-au mutat recent într-un oraș nou, pentru pensionari sau pentru cei care lucrează de acasă, aceste relații pot fi o sursă importantă de apartenență.
Și, deloc de neglijat, înveți lucruri noi: să organizezi, să comunici cu oameni diferiți, să rezolvi probleme practice. Multe dintre aceste abilități se văd apoi și în viața profesională.
Forme de voluntariat la care poate nu te-ai gândit
Când auzim de voluntariat, ne gândim de obicei la acțiunile mari, organizate de fundații cunoscute. În realitate, posibilitățile sunt mult mai variate și pot fi potrivite pentru orice temperament:
- Adăposturile de animale caută mereu oameni care să plimbe câinii, să socializeze pisicile sau să ajute la curățenie.
- Băncile de alimente și cantinele sociale au nevoie de ajutor la sortare, ambalare și distribuție.
- Bibliotecile și centrele pentru copii organizează ateliere de lectură, ajutor la teme sau activități creative.
- Centrele pentru vârstnici primesc cu bucurie vizitatori care au timp pentru o discuție, un joc de table sau o plimbare.
- Acțiunile de ecologizare din parcuri, păduri sau de pe malurile râurilor sunt potrivite pentru cei care iubesc aerul liber.
- Evenimentele culturale și sportive, festivalurile sau crosurile locale au nevoie de voluntari la organizare.
- Mentoratul pentru tineri, studenți sau antreprenori la început de drum valorifică experiența ta profesională.
- Voluntariatul de la distanță, cum ar fi traduceri, design, scriere sau administrarea paginilor unei asociații, se potrivește celor cu program încărcat.
Cum alegi o cauză potrivită ție
Voluntariatul funcționează cel mai bine atunci când se potrivește cu valorile, energia și timpul tău. Înainte să te înscrii undeva, răspunde sincer la câteva întrebări:
- Ce mă emoționează cu adevărat? Animalele, copiii, natura, vârstnicii, cultura, sportul?
- Prefer să lucrez cu oamenii sau în spatele scenei? Unii se încarcă din contactul direct, alții preferă sarcinile organizatorice.
- Cât timp am, realist? O oră pe săptămână, o zi pe lună, câteva evenimente pe an?
- Ce abilități pot oferi? Gătit, organizare, limbi străine, contabilitate, fotografie, răbdare?
- Ce aș vrea să învăț? Voluntariatul poate fi și o ocazie de a încerca ceva complet nou.
Răspunsurile te vor ghida spre organizațiile potrivite. Nu te grăbi să te angajezi la ceva mare de la început. E mai bine să începi cu o implicare mică și să crești treptat decât să renunți după o lună pentru că ți-ai asumat prea mult.
Primii pași, concret
Mulți oameni vor să facă voluntariat, dar amână pentru că nu știu de unde să înceapă. Drumul este, de fapt, simplu. Caută organizațiile locale active în domeniul care te interesează; multe își anunță nevoile de voluntari pe site-uri și pe rețelele sociale. Contactează-le direct, prezintă-te pe scurt și întreabă ce tip de ajutor le este util. Cele mai multe asociații organizează o scurtă întâlnire de prezentare sau o sesiune de instruire. Participă, pune întrebări și încearcă o primă activitate, fără presiunea unui angajament pe termen lung.
După câteva participări, vei ști dacă locul ți se potrivește. Dacă da, stabiliți împreună un ritm realist. Dacă nu, mulțumește politicos și caută altă cauză. Nu există nimic greșit în a schimba direcția până găsești ce te bucură cu adevărat.
Cum poate arăta o lună de voluntariat
Ca să-ți imaginezi mai ușor, gândește-te la un exemplu obișnuit. O persoană care lucrează la birou, cu program fix, decide să ajute un adăpost de animale din oraș. În prima săptămână participă la o întâlnire de prezentare, unde află regulile locului și cum se lucrează cu animalele. În a doua săptămână vine sâmbătă dimineața, pentru două ore, și plimbă câțiva câini împreună cu un voluntar mai vechi. În a treia săptămână ajută la o zi de adopții, la standul de informații. În a patra, revine pentru plimbările de sâmbătă și se oferă să facă fotografii animalelor pentru anunțurile de adopție.
În total, poate opt-zece ore într-o lună. Puțin, aparent, dar suficient ca adăpostul să aibă o mână de ajutor constantă, câinii să iasă mai des la plimbare și voluntarul să aibă, la final de săptămână, un moment care îl scoate din rutina de birou. După câteva luni, sâmbăta dimineața la adăpost devine un ritual așteptat, cu oameni cunoscuți și animale care îl recunosc de departe.
Exemplul se poate adapta oricărei cauze. Esențial este ritmul constant și realist, nu numărul mare de ore.
Limite sănătoase: cum eviți epuizarea
Paradoxal, oamenii cei mai generoși sunt și cei mai expuși riscului de a se epuiza. Când vezi cât de multă nevoie există, e greu să spui „nu”. Totuși, voluntariatul care te secătuiește nu mai ajută pe nimeni pe termen lung.
Stabilește de la început cât timp poți oferi și respectă această limită. Acceptă că nu poți rezolva singur toate problemele și că fiecare contribuție mică are valoare. Ajustează-ți așteptările, atât față de tine, cât și față de rezultate; despre acest echilibru găsești idei și în articolul despre cum îți gestionezi așteptările pentru mai multă liniște interioară. Și nu uita să-ți păstrezi și momente doar pentru tine, fără obligații, așa cum explică ghidul despre ce înseamnă să îți acorzi timp doar pentru tine.
Unele forme de voluntariat, cum ar fi cele cu persoane bolnave, în situații de criză sau cu animale abandonate, pot fi încărcate emoțional. Vorbește despre ce trăiești cu coordonatorii sau cu ceilalți voluntari și cere sprijin atunci când simți că e prea greu.
Voluntariatul în familie și cu prietenii
Voluntariatul nu trebuie să fie o activitate solitară. Poate deveni un mod frumos de a petrece timp cu cei dragi. Copiii pot participa la acțiuni potrivite vârstei lor: strângerea de jucării și cărți pentru alți copii, plantări, ecologizări, vizite la adăposturi de animale. Astfel învață, prin exemplu, ce înseamnă empatia și responsabilitatea față de comunitate.
Un grup de prieteni poate transforma o sâmbătă obișnuită într-o zi de voluntariat urmată de o cafea împreună. Colegii de birou pot alege o cauză comună și pot participa, de câteva ori pe an, la acțiuni de echipă. Amintirile construite astfel sunt, de multe ori, mai puternice decât cele din ieșirile obișnuite.
Pentru familiile cu copii mici, un bun început poate fi chiar în propriul cartier: strângerea gunoaielor de pe aleea blocului, plantarea unor flori în fața scării sau o colectă de haine pentru o asociație din apropiere. Sunt gesturi simple, dar le arată copiilor că locul în care trăiesc depinde, în parte, și de ei.
Voluntariatul nu este o datorie și nici o competiție de generozitate. Este o invitație de a face loc, în viața ta, unui gest care contează pentru altcineva. Începe cu puțin, alege o cauză care te emoționează și observă cum te simți după primele ore oferite. Probabil vei descoperi ce au descoperit mulți înaintea ta: că, atunci când ajuți pe cineva, primești înapoi un sentiment de recunoștință și de liniște greu de găsit altundeva. Iar dacă vrei să păstrezi acest sentiment și în restul săptămânii, câteva moduri simple de a practica recunoștința zilnică te pot ajuta.
Foto: Thirdman / Pexels
